Glandele endocrine, rezervorul vietii – Pierre Valentin Marchesseau

Echilibrul hormonal nu poate veni decât din interior, sub acțiunea unui sânge pur și bogat, care captează la nivelul stratului bazal ondulat energia vitală stocată în aură; sau sub acțiunea unui sistem nervos care se alimentează din aceeași sursă și care, prin hipotalamus, alimentează hipofiza, distribuitor hormonal.

Influxul nervos, comparabil cu un curent electric de slabă intensitate, și hormonii sunt formele materializate ale energiei vitale care ne animă.

Această energie vitală este alcătuită dintr-o substanță imaterială sau care, cel puțin, nu aparține regnului materiei minerale, ale cărei mișcări atomice și moleculare le cunoaștem foarte bine (legile chimiei).

Viața, substanța vitală imaterială (biotoni sau prana) vine din sursa centrală a Creației, în compania ultimatonilor, fotonilor și gravitonilor (electroni) destinați a constitui materia condensată sau centrifugată, așa cum o cunoaștem.

Vindecarea oricărei boli trece printr-o acțiune conjugată a nervilor și a endocrinelor; când această acțiune este imposibilă, boala este ireversibilă.

Fragment Glandele endocrine, rezervorul vieții

Cum se epuizează glandele și nervii noștri

Am văzut că saturația umorală cu cleiuri și cristale este cauza dintâi a tuturor bolilor noastre locale; că sistemul nervos și glandele endocrine întreprind acțiuni de erupții umorale cu scopul de a deschide emonctoriile; că medicina, în general, tinde să sufoce prin practicile ei această epurare; astfel, pe termen lung, ținând cont că pacienții continuă să se alimenteze prost și să-și administreze medicamente, rezultă o epuizare progresivă a energiei nervoase și a secrețiilor de hormoni.

Perioada exuberantă și floridă este  succedată de cea a deficiențelor locale, apoi generalizate, conforme legii lui Hans Seylie. Astenia lovește, mai întâi un organ, apoi întregul individ.

Faimoasele dezechilibre ale simpaticului și tulburările endocrine sunt deci consecințele unei alimentații proaste, ale unei medicine proaste, continuate în ciuda a tot și a toate. De notat că „risipa” provocată de enervarea modernă (griji, surmenaj cerebral, excitații senzoriale, viață nocturnă, emoții violente etc.) are și ea contribuția ei.

Medicamentele destinate să suprime bolile emonctoriale de auto-apărare și cele date pentru a calma sau a excita sistemul nervos sau a suplini carențele în hormoni, intervin în proporție de 30% în degradarea sistemului neuro-hormonal. Trebuie să știți că medicamentele care excită sistemul nervos epuizează ultimele rezerve din influxul nervos; iar cele care calmează constituie „o adevărată demolare” a simpaticului. Cât despre medicamentele endocrine, oricât de bine ar fi ele ajustate față de organul deficient, ele provoacă întotdeauna o lenevie secretoare  a organului respectiv (care de fapt pierde mai mult decât câștigă) și antrenează un dezechilibru generalizat pe plan hormonal.

În concluzie, trebuie să rețineți că sistemul nervos și glandele endocrine sunt mari rezervoare de energie vitală și organele care distribuie această energie.

Aceste rezervoare se „golesc” prin surmenajul digestiv și emonctorial, la care se adaugă enervarea datorată stresului; iar medicamentele, prin acțiunea lor, compromit orice reîncărcare și echilibru.

În alți termeni, creșterea potențialului nervos și endocrin, adică „încărcarea cu energie vitală” se obține astfel:

1. Printr-o reformă alimentară (revenirea la alimentele specific umane și naturale, prevăzute pentru tubul digestiv al omului).
2. Printr-un comportament cotidian care permite somnul natural și relaxarea mentală și fiziologică.
3. Prin abandonarea sistematică și progresivă, de fiecare dată când este posibil, a oricărei medicații chimice.
4. Prin contactul permanent sau periodic cu sursele vieții (aer pur, lumină solară, apă curgătoare sau de izvor, pielea descoperită și fricționată, respirații profunde și alimentație crudă).

Nu există alte mijloace de a se revitaliza. Toate „trucurile” propuse sunt dăunătoare sau false sau dacă nu, se reduc la aceste tehnici.

Să ne aducem din nou aminte că analizele chimice (formule minerale) ale vitaminelor, catalizatorilor, diastazelor și hormonilor nu indică în mod necesar încărcătura vitală conținută de aceste produse. Multe din aceste minerale nu sunt decât „schelete”, „cutii goale”, fără nicio valoare pe plan energetic.