,,Cand soarele ajunge la solstitiu”. Urmuz si scriitorii de avangarda din exil – Giovanni Rotiroti

Eugène Ionesco recunoștea, hărțuit fiind de studentul Giovanni Rotiroti cu ocazia unei conferințe în 1986,  că Urmuz l-a ajutat să aibă curajul să scrie literatura pe care a scris-o. Tot el îl apropie pe Kafka nu pentru că s-au născut în același an (1883), dar pentru că au așteptat atâta timp să fie recunoscuți printre marii scriitori ai epocii. „Urmuz a scris cu un an, poate doi, înaintea lui Tzara”, scrie Ionesco în Précurseurs roumains du surréalisme.

Desigur, dacă-i dăm crezare lui Borges: „succesorii îi creează pe precursori”. De aceea Rotiroti nu pregetă să-i pomenească și să scrie despre dadaiștii  și suprarealiștii originari din România precum Tristan Tzara, Gherasim Luca, Celan și alții care au fost siliți să se exileze pentru a-și împlini opera.

Iar cei care scriu și despre unii, și despre ceilalți sunt criticii și istoricii literari. Ei întrețin interesul cititorilor (fie el și tardiv) și lasă să se înțeleagă că literatura e o artă care are nevoie, ca orișice artă, de noutate formală, pentru a continua și ajunge (ca soarele!) la solstițiu.

Să-i fim recunoscători lui Giovanni Rotiroti care cunoaște atât de bine literatura română și își dă osteneala s-o prezinte în Europa.

Dumitru Țepeneag