Via Romana – Dan Negrescu

DESPRE CARTE

Rolul marelui conducător caesaric este acela de asigura un climat de dictat al toleranţei, adică de a veghea ca toleranţa să fie egală pentru toţi, nu doar pentru cei care îşi clamează zilnic, oră de oră drepturile, considerând că o piaţă sau un traseu le aparţine doar lor, deţinătorilor adevărului. Cum acest lucru nu poate fi obţinut decât coercitiv, e evidentă necesitatea a ceea ce îmi permit să numesc, cu răspundere, dictatul toleranței. Căci toleranţa generală sau absolută e sinonimă cu haosul.

Dan Negrescu

Primăvara anului 2019 a venit la Editura Universităţii de Vest cu un nou volum semnat de Dan Negrescu, intitulat sugestiv Via Romana. Ştim, desigur, că, printre moştenirile romane importante, s-a numărat şi infrastructura rutieră, care a supravieţuit mult imperiului şi, după dispariţia completă a căreia, doar aproape de zilele noastre se poate spune că drumurile în Europa au devenit practicabile (nu şi la noi!). Dar via din titlu nu duce cu gândul doar la tehnica romană avansată, la ideea de civilizare a lumii prin accesibilitate, ci, într-un sens mai subtil, ea anunţă o cale. Este cea pe care autorul o caută – și ne-o semnalează cu determinare – de multă vreme.

Dana Percec

Via Romana urmează, la un an distanţă, volumului Lecție romană și ceva îmi spune că actualitatea unui binom fericit pentru piaţa noastră de carte precum este acesta duce cu sine potenţialitatea – generoasă şi luminoasă – a ceva care să însemne „mult mai mult decât atât”. Şi e foarte bine că este aşa.

Sunt şi la Via Romana, aşa cum am fost şi la Lecţie romană – un martor încântat şi privilegiat al unei serii eseistice tematice plăcute şi foarte profitabile, în multe privinţe, la lectură.

Cartea de faţă vine în consecuţia unor texte publicate – regulat, cu o frecventă aproximativ  săptămânală şi totalmente în afara unui timp care rutinează si demonetizează – pe un site despre care îmi îngădui să îmi iau libertatea de a aprecia (inclusiv în baza contoarelor de audienţă; inclusiv spun, nu exclusiv…) că are un profil distinct de piaţa culturală a publicaţiilor online – care produc  (şi) realitate offline – existente în limba română.

Cristian Pătrășconiu