Curs de filosofia religiei – Lucian Blaga

„Cine se oprește asupra receptării Filosofiei lui Blaga de către publicul larg românesc în general și de către anume interesați, cu deosebire, se va lovi de o serie de imponderabile, nu tocmai ușor de înțeles. Toți am ascultat și ne-am recunoscut în muzica lui George Enescu; toți l-am privit și poate chiar ne-am recunoscut printre așchiile de sub dalta lui Brâncuși; mulți dintre noi ne-am lăsat fermecați de verbul poetului din Lancrăm! Puțini dintre noi, poate chiar nimeni încă, nu a găsit rezervele de hărnicie necesare pentru a-l urma pe Filosoful Blaga în vasta lui întreprindere de descifrare a misterelor lumii acesteia. Poetul ne-a spus-o: «el n-a strivit corola de minuni a lumii» și «n-a ucis cu mintea tainele» ce ne înconjoară! Magia poeziei se nutrește îndeajuns din transfigurarea noastră pe «minuni» și pe «taine». Viața noastră însă și destinul omenesc în general nu-s magie, nici numai transfigurare poetică. Există credincioși și credincioși, puțini dintre aceștia (și rămâne de văzut dacă cu adevărat cei mai «buni») vor avea de străbătut înălțimile rarefiate și profunzimile grele de mister ale misticii. Tot așa cu filosofia. Nu orice biată înșiruire de silogisme seci merită numele de înțelepciune și cu atât mai puțin de filosofie, aceasta de pe urmă nefiind în ultimă instanță decât o organizare și o sistematizare armonioasă a celei dintâi.” (George Dănescu)