Heloise si Abelard dincolo de epistole

Dacă așa cum spuneau anticii, atât de dragi celor doi, „fiecare este făuritorul sorții sale”, cu atât mai firesc ni se pare ca fiecare să-și poată fi plăsmuitorul propriului portret bun sau rău, verosimil sau mincinos, atrăgător sau detestabil, dumnezeiesc sau satanic. Mai ales că, indiferent cum ar fi acesta, plătește fiecare pentru el încă din timpul vieții, avertizează neasemuita Héloïse, din proprie experiență desigur. […]

Faptul că în cimitirul părintelui Lachaise Héloïse și Abélard sunt împreună e încă o confirmare a „prea înțeleptei” cum că există ceva „dincolo de rânduiala epistolelor”. Augustinianul „există în noi ceva mai adânc decât noi înșine” își găsește fireasca împlinire.

Dan Negrescu