Nationalism si asceza – Julius Evola

În ciuda contradicțiilor lui, „fenomenul legionar”, având deopotrivă valențe politice și spirituale, a reprezentat un caz aparte în contextul mișcărilor europene de dreapta din perioada interbelică și a atras în mod deosebit atenția străinătății, atât la vremea respectivă, cât și în posteritate.

Om de dreapta, Julius Evola (1898-1974), înainte de a fi un simpatizant al fascismului mussolinian, este un mărturisitor al Tradiţiei, iar unii au putut vedea în el un Rene Guenon al Italiei. A sa Rivolta contro il mondo moderno (1934) are multe puncte de tangenţă cu La crise du monde mo-derne a lui Guenon. Spre deosebire de acesta, Evola a fost însă mult mai implicat în actualitatea politică a vremii sale şi de aceea mai vulnerabil în faţa „inchizitorilor” ideologici ai epocii postbelice (ca şi Heidegger în Germania, Dumezil în Franţa sau Eliade la noi). Volumul de faţă reuneşte o suită de articole dedicate de Evola lui Corneliu Codreanu şi Mişcării sale, după vizita efectuată la Bucureşti în primăvara lui 1938, spre a-l cunoaşte pe deja legendarul conducator al „Garzii de Fier”. Chiar dacă uneori observaţiile sau concluziile lui Evola rămân discutabile (şi în mod fatal tributare „grilei” interpretative a fascismului italian), el a sesizat mult mai bine decat alţii esenta moral-spirituală şi dimensiunea mistică (evidenţiată şi de Mircea Eliade) a „cazului Codreanu” şi a „fenomenului legionar” în genere, cu sensibilitatea şi competenţa trans-politică a „profesionistului” în materie. De aceea, mărturiile şi reflecţiile sale rămân foarte preţioase pentru o inţelegere adecvată a „problemei legionare”, indiferent de verdictul moral sau ideologic al diferiţilor analişti.